Dimitrie Poptămaş
Az oldal fordítása folyamatban van
Pentru a reconstitui viaţa spirituală a populaţiei din judeţul Mureş, prezenţa şi circulaţia vechilor tipărituri româneşti pe parcursul a mai bine de trei secole (1508-1830), sunt necesare câteva precizări de ordin istoric şi cultural. În pofida opreliştilor şi oprimărilor politice şi sociale, românii de aici au continuat să aibă o permanentă şi susţinută cultură spirituală, care i-a alimentat mereu conştiinţa originii comune de limbă şi neam.
Contactul neîntrerupt al vieţii culturale din Transilvania cu cea din Ţara Românească şi Moldova, necontenitele schimburi de valori culturale redau fără alte mărturii existenţa şi permanenţa sentimentului românesc, cu nimic mai prejos decât în zonele compacte româneşti.
Cartea românească s-a bucurat şi aici de preţuire în epocile de înflorire a tiparului, aşa cum a cuprins toate zonele locuite de români. Nimic nu fixează mai pregnant ideea originii comune, a comunităţii de limbă şi interese ca tipăriturile vremii, de la apariţia lor, în secolul al XVI-lea şi până la îndeplinirea idealului de unire. Iată de ce profesorul clujean Ioachim Crăciun spunea despre Diaconul Coresi că este „primul stătător în pomelnicul ostenitorilor pentru unirea celor trei ţări române – deoarece – înainte de a cuceri Mihai Viteazul, Domnul Munteniei, Transilvania şi Moldova cu sabia, le-a cucerit smeritul Diacon Coresi cu slovele teascurilor sale”.
Aşa cum pentru Chesarie de Râmnic traducerea cărţilor în limba română este un eveniment care se alătură şi care este tot atât de important ca şi întemeierea Ţărilor Române. În prefaţa la Mineiul pe noiembrie 1778, într-o adevărată disertaţie de istorie a românilor, scria că: „Trei epohase adecă veacuri însemnate au avut Ţara Românească; un veac au fost între carele s-au luptat cu războaie; altul între carele s-au început zidirea mănăstirilor celor domneşti; altul între carele s-au început tălmăcirile cărţilor dupre slovene pre limba românească”.
Poziţia geografică a acestei zone, relativ centrală în cadrul teritoriului de tranziţie, la intersecţia unor însemnate artere de mare circulaţie, a facilitat o seamă de legături cu alte ţinuturi ale ţării, în special cu Moldova.