Întâia scriere mureşeană cu caracter periodic a apărut în anul 1795, ea fiind – în limba maghiară – un calendar, fară urmare, imprimat în tipografia Colegiului reformat. În 1799 va apărea în aceeaşi tipografie, o programă analitică, scrisă în limba latină, a gimnaziului romano-catolic care, cu întreruperi, îşi va continua apariţia până în anul 1830/1831.
Un alt calendar, intitulat Erdélyi Magyar Nemzeti Székely Naptár (Calendarul secuiesc al naţiunii maghiare ardelene) avea să apară în 1843, continuându-şi apoi existenţa, sub diferite titluri, până în anul 1945.
Aceste calendare au jucat în viaţa secuilor acelaşi rol cultural economic pe care l-au jucat, în aceeaşi perioadă, calendarele editate de George Bariţiu la Braşov (Calendarul pentru poporul românesc 1852- 1865), de Visarion Roman şi de alţii la Sibiu (Calendarul poporului, 1861-1941) iar mai târziu, de calendarele „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român”.
De o revistă propriu-zisă nu va putea fi vorba însă decât în 1858, când, iniţiate şi conduse de Mentovich Ferenc, vor apărea Marosvásárhelyi Füzetek. Tudományos és szépirodalmi folyóirat (Caiete târgumureşene. Revistă ştiinţifică şi literară), care vor avea o existenţă de doi ani (mai 1859 – aprilie 1860).
Scrise aproape în întregime de redactorul lor – profesor, poet, popularizator ştiinţific şi polemist – Caietele târgumureşene s-au impus în publicistica vremii prin orientarea lor materialistă democratică, Mentovich (1819-1879) fiind unul din cei mai însemnaţi gânditori maghiari materialişti din secolul al XIX-lea.
Preocupările sale din domeniul fizicii, al chimiei şi astronomiei, precum şi cele de ordin beletristic, au dat revistei un remarcabil caracter ştiinţific, literar şi, totodată, polemic, prin campania dusă de Mentovich împotriva idealismului.