Lansare de carte “Vasile Netea – istorie și națiune”

A urmat o etapă în viața cărturarului, care s-a concretizat în realizarea unor reviste, școlare sau științifice, scrise de mână sau tipărite, care au marcat un pas important atât în conturarea portretului său intelectual, cât și al evoluției culturale mureșene; a scris în revista școlară a Liceului „Papiu Ilarian” – Îndemnul; a participat la înființarea ziarului Mureșul cultural, editat de librarul Panait Herescu în toamna anului 1929; Gazeta Mureșului, din 1931; a inițiat și a publicat la Reghin săptămânalul Credinţa, din 1933; a tipărit la Târgu-Mureș revistele de literatură şi artă Clipa (1936-1937) şi Jar şi slovă (1937); a fost redactor la revista Progres şi cultură(1933-1938), cea mai importantă publicaţie culturală a Mureşului interbelic; a fost inițiator, fondator și colaborator al seriei noi din revista Vatra, care apare din martie 1971, sub conducerea lui Romulus Guga și în paginile căreia și-a publicat Memoriile, între 1980-1986.

În paralel, pentru o perioadă destul de îndelungată de timp – 1929-1946 -, și-a desfășurat activitatea ca dascăl în mai multe localități mureșene: în satul Veţa, de pe Valea Nirajului, Iclandul Mare, Lunca Bradului, Ierbuş, Reghin, Târgu-Mureș, pentru ca în 1946 să se despartă oarecum de locurile natale și să-și înceapă prodigioasa activitate în București, ca profesor și cercetător la științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”.

Iată, așadar, „fișa biografică” sumară a unuia dintre cei mai apreciați intelectuali mureșeni. Ce se află însă dincolo de aceste date oarecum „impersonale”? Cine a fost omul Vasile Netea? Ce a simțit, dincolo de ceea ce transpare din vasta lui operă? Cum era văzut de ceilalți, ca om, în viața de zi cu zi, și ca om de cultură?

Este o curiozitate normală, am putea spune, o curiozitate explicată nu numai prin prisma bibliotecarului avid de informații, ci și datorită faptului că „poveștile” despre omul Vasile Netea încă sunt vii în mintea celor care l-au cunoscut. Și numele lui continuă să fie pe buzele apropiaților de odinioară. Curiozitatea și dorința de a afla mai multe despre omul care a fost, dincolo de aprecierile – să le spunem – oficiale, ne-a îndemnat să pătrundem mai adânc în viața personală și profesională a cărturarului.

Cu atât mai se află la Biblioteca Județeană Mureș, pe lângă miile de cărți și reviste donate de urmași, mii de scrisori, corespondența pe care Vasile Netea a scris-o, a primit-o și a păstrat-o cu mare grijă, gândindu-se, poate, că la un moment dat va fi valorificată. De ce la Biblioteca Județeană Mureș? Pentru că legăturile nu s-au deteriorat din cauza plecării la București și pentru că Netea a continuat până la finalul vieții să se considere mureșean și tributar acestor zone.

Dovadă și însemnările de pe unele din cărțile semnate de el, pe care le-a oferit bibliotecii noastre încă din timpul vieții: „Bibliotecii municipale Tg.-Mureş căreia îi datoresc atîtea din ceasurile mele fericite cu urarea de a prospera mereu şi de a fi pentru toţi tinerii din acest oraş ceea ce a fost pentru mine. Vasile Netea Tg.-Mureş nov. 1974.” Sau „Pentru Biblioteca municipală Tg.-Mureş omagiu şi admiraţie pentru toată activitatea consacrată scopului ştiinţific şi literar. Vasile Netea.”