Dacă ar fi să analizăm principalele stadii ale dezvoltării bibliotecii din punctul de vedere al constituirii colecţiilor, am delimita două perioade: prima, în care se constituie un fond de carte din numeroase donaţii, publicaţii cu o largă adresabilitate, care răspundeau cerinţelor lecturii publice în paralel cu eforturile de completare retrospectivă, etapă care se încheie la începutul ultimei conflagraţii mondiale, şi a doua, rezultată din sistemul centralizat al editurilor (1948-1989), perioadă în care biblioteca achiziţionează 90-95 % din producţia naţională de carte.
Sub aspectul structurii lingvistice colecţiile au fost influenţate de regimurile statale care s-au succedat în acest spaţiu în decursul timpului. Iniţial, biblioteca s-a constituit în exclusivitate pe carte de limbă maghiară (cu mici excepţii în limba germană), instituind şi dezvoltând în paralel şi un fond românesc în perioada interbelică, eliminat din colecţiile sale în perioada Dictatului (1940-1944), revenind la o dezvoltare normală în conformitate cu structura de limbă a populaţiei după această dată, până în zilele noastre. Este important faptul că în tot decursul existenţei sale, nu au fost distruse ori transferate cărţi, ele fiind retrase numai din punct de vedere al accesului publicului, fiind repuse în circuitul informaţional după încetarea restricţiilor.
Încă de la înfiinţare, biblioteca a folosit cele mai avansate mijloace de stocare şi regăsire a referinţelor. Catalogul general al publicaţiilor, organizat în fişiere pe baza unor norme universale, reprezenta o fericită îmbinare a celor două tipuri, alfabetic şi tematic, regăsirea putându-se realiza la numele autorului, titlului (ca subiect, cu mai mulţi autori ori colectiv de autori), subiectul, descriptor de ordin geografic ori onomastic. Un sistem de fişă a cărţii ţinea evidenţa pe cote (din cifre arabe), împrumuturile de carte. Pentru economisire de spaţiu, cărţile erau aşezate în depozit pe format în cadrul unui metru liniar de raft, sistem păstrat până astăzi la fondul iniţial de carte.
Corespunzător conceptului de mare bibliotecă la Târgu-Mureş, pe care o prefigurau primii ei custozi, dr.Molnár Gábor şi Aurel Filimon, s-a constituit fondul de carte rară, bibliofilă, constând în ediţii vechi comentate ale clasicilor greci şi latini, carte veche românească şi maghiară, transilvăneană, publicaţii periodice, afişe, pliante, iconografie. Bibliotecarii care i-au urmat, dată fiind cantitatea mare de documente, enciclopedismul şi adresabilitatea acestora, au procedat la diversificarea serviciilor şi secţiilor în conformitate cu imperativele timpului şi extinderea tematică a colecţiilor.
Prima secţie desprinsă din biblioteca publică unică s-a adresat în exclusivitate cititorilor copii (1952), acesteia urmându-i separarea fondurilor de împrumut pentru adulţi şi fondul permanent al sălii de lectură (1961), secţie specială consacrată accesului cititorilor la cartea ştiinţifică şi tehnică (1964; 1974), secţia de artă (teatrologie, arte plastice, muzică), secţie pentru publicaţii periodice, colecţii speciale şi patru biblioteci filiale în cartierele cu populaţie mai numeroasă.
Un fond aparte, important pentru originalitatea, vechimea şi documentele pe care le deţine, îl reprezintă cele două colecţii de valoare universală, Teleki şi Bolyai, care, în anul 1974, au trecut cu întregul patrimoniu în administrarea Bibliotecii Judeţene, fonduri care se păstrează în tiparele lor tradiţionale, cu nota de modernitate conferită de timpul în care au fost constituite.
Pasul decisiv de modernizare a bibliotecii l-a constituit introducerea Clasificării Zecimale Universale (CZU) în catalogarea patrimoniului şi cotarea pe aceste criterii a fondurilor de carte pentru împrumut, expuse mai târziu pe rafturi cu acces liber pentru cititori. Cele două cataloage ale fondului permanent, alfabetic şi sistematic, sunt în măsură să ne ofere astăzi o imagine aproape completă a tezaurului de bibliotecă în complexitatea şi diversitatea lui.
Surselor vechi şi noi de informare asupra patrimoniului li se adaugă astăzi un bogat fond de referinţă constând din lexicoane, dicţionare, monografii, sinteze, în limbile română şi maghiară, dar şi în limbi de mare circulaţie. Avem astăzi satisfacţia de a oferi publicului cititor lucrări fundamentale de referinţă şi mare actualitate la care nici nu puteam gândi înainte de vreme cum sunt: Encyclopaedia Universalis (23 vol.); Dictionnaire Encyclopedique AXIX (10 vol.); The New Encyclopaedia Britannica (29 vol.); The World Book Encyclopaedia (22 vol.); Grand Larousse Universel (15 vol.); Grand Larousse en 10 volumes; Brockhaus Enzyklopädie 23 vol.; Great Books (60 vol.); La Nature (14 vol.); Les grands Maîtres de la peinture (6 vol.); La Deuxieme Guerre Mondiale (7 vol.); The Book of Art (10 vol.); M. Eliade: The Encyclopedia of Religion (15 vol.); Memoires du XXe siècle (11 vol.).
Alături de aceste mijloace specifice dezvăluirii colecţiilor, Biblioteca Judeţeană Mureş rămâne o prezenţă vie în viaţa spirituală a municipiului şi judeţului, prin acţiunile culturale şi ştiinţifice organizate cu publicul, acţiuni care se remarcă prin ţinută şi contribuţii la cunoaşterea şi aprofundarea unor evenimente şi la activitatea unor personalităţi locale, naţionale şi universale.